Nopţile Norei sunt bântuite de un vis straniu, iar zilele de rămăşiţele unei vechi iubiri. Pas cu pas, şi-a transformat prezentul într-o închisoare din care nu poate evada, care i-a curmat speranţa şi nu îşi mai regăseşte puterea de a scrie. Deşi în aparenţă este o femeie de succes cu o carieră în plină ascensiune, un soţ bogat, râvnit de multe femei şi o casă care ar trebui să fie căminul ideal, Nora se simte din ce în ce mai departe de sine. Nu mai scrie, nu mai iubeşte, fiinţei exuberante de odinioară i-a luat locul o femeie împietrită în indiferenţă, care nu trăieşte, doar există, păstrând aparenţele.
Dar visul revine…
De peste generaţii, i se transmite un mesaj: trebuie să afle neapărat adevărul despre cea care i-a lăsat o importantă moştenire spirituală şi materială, pentru a se putea apropia de masa de scris, pentru a-şi regăsi propria cale şi a se elibera de umbrele trecutului.
Cele mai sfredelitoare cuvinte, citite pe urmă cu aviditate de generaţii întregi, s-au născut din durere, nu din fericire. Seninătatea nu impresionează pe nimeni dacă nu e însoţită de dramă, viaţa este pusă în valoare numai atunci când este înconjurată de suflul morţii.