Enciclopedia Anticipaţiei Româneşti trebuie să fie cartea fundamentală a oricărui cititor de SF românesc (Dodo Niță)
Mircea Opriță face pasul decisiv în edificarea canonului fantasticii românești – ficțiune și non-ficțiune în articulările lor inextricabile – cu Enciclopedia Anticipației Românești, prin sprijinirea critică a unei liste de nume (de unde Portrete exemplare – titlul primului volum) al cărui corpus de opere este ce a produs mai bun fantastica românească în ultimul secol.
Din punctul de vedere al canonului „clasic”, science fiction-ul rămâne mai curând o curiozitate generică decât o literatură veritabilă. Când nu e tratat superior și distant drept o creație eminamente veleitară, i se rezervă condiția unei literaturi excentrice, în sensul de bază dat în dicționare acestui cuvânt. A fi excentric înseamnă, mai întâi, a fi neobișnuit, ciudat, bizar, extravagant, poziționare cu efecte benigne și tolerate uneori, dacă nu ironizate și respinse cu dezgust, atunci când restricțiile canonice își impun convențiile în mod categoric.
Volumul I: Portrete exemplare
Volumul II: Caleidoscop