Proiectul unei limbi universale – Ovidiu Oana-Pârâu

Clopot de poartă

Să încep eu această confesiune? Mai bine să lăsăm clopotul să vorbească:
„Mă puteţi vedea sau chiar atinge, dar cel mai bine e să mă puteţi auzi. Mă văd toate vieţuitoarele. Mă ating vântul, ploaia, zăpada, ceaţa şi lumina. Vibraţia mea trebuie să o priceapă sufletele voastre, ca să vă facă să căutaţi mai adânc, în minte, Adevărul. Totodată eu vă ajut să priviţi din când în când în sus, pentru a auzi şi înţelege prin mine, mai ales, Primul Adevăr de atunci, de acum şi dintotdeauna. Pentru că ştiţi că-n cazul Adevărului nespus, tăcerea poate deveni asurzitoare. Atunci, acum şi-ntotdeauna!”

Sisif de sunet
Prin clopot nu dai veste
Doar unui singur om,
Ci veste `mpărăţită
Ce vine de la Dom.

Ne-a dăruit speranţă
Şi drum înălţător,
Ne-a apărat de vremuri
Cu glas mângâietor.

A stat mereu de veghe
Aproape orişicui,
A fost un timp când legea
Venea prin glasul lui.

În zilele din urmă
Se-aude doar şoptit.
Memoria de-aramă
Se stinge-n asfinţit.
(ovidiu oana-pârâu, 6 sep 2005)

Sau, mai frumos, cum spunea Lucian Blaga:

Când clopotul bate
cu glasul Prea-Dreptului,
turnul ne-nvaţă:
Mergând în viaţă
purtaţi-vă inima
la înălţimea
mândră a pieptului.

De ceva vreme privesc cu mai multă înţelepciune ceea ce în urmă cu peste 20 de ani părea o provocare hazardată: să alcătuiesc o „adevărată colecţie de clopote”, provocare lansată de merituoasa mea soră, Letiţia. Dar promisiunea trebuia onorată şi iată-mă acum prezent cu această mărturisire în faţa dumneavoastră.

Colecţia închipuită de mine şi adunată cu reală strădanie reuneşte circa 400 de clopote, clopoţei, talăngi şi zurgălăi din toate timpurile şi de pe toate meridianele, fiind astăzi, aşa cum îmi place să o alint, „unică în lume” prin diversitatea şi vechimea pieselor ei. Vă asigur că nu este o afirmaţie fără acoperire şi voi încerca să motivez această „împăunare” a colecţionarului cu informaţii pe care le veţi judeca fiecare.
Diversitatea amintită a colecţiei constă în faptul că i-am adăugat:

  • peste 100 de volume de beletristică sau de specialitate potrivite temei;
  • monede şi timbre care au legătură cu clopotele;
  • 60 de articole publicate în forumul revistei de specialitate a American Bell Association;
  • 6 expoziţii personale la Muzeul Naţional Tehnic „Dimitrie Leonida”, Muzeul Ţării Făgăraşului „Valeriu Literat” din Cetatea Făgăraş, Galeriile SIGMA din Bucureşti, Catedrala Mitropolitană din Timişoara, Centrul Cultural REDUTA din Braşov, Centrul de expoziţii al Primăriei Timişoara şi Clubul Pensionarilor-Plumbuita al Primăriei Sectorului 2.
  • un dicţionar universal tematic;
  • o arhivă cu peste 10.000 de imagini şi o bibliografie de peste 12.000 de surse tipărite şi/sau din spaţiul virtual;
  • corespondenţe cu instituţii muzeale din ţară şi străinătate, ataşaţi culturali în România, colecţionari din toată lumea;

Diversitatea tipologică a colecţiei se traduce în:

  • după materialul din care sunt făcute: lemn, argilă arsă, piatră, fier, bronz, alamă, metale preţioase, sticlă, cristal;
  • după vechime: cel mai vechi este din mileniul II Î.Hr.;
  • după mărime: cel mai mare are 33 cm înălţime, iar cel mai mic are 5 mm diametru;
  • după tip/structură: clopote cu/fără limbă, clopoţei, talăngi şi zurgălăi;
  • după zona de producere: toate continentele, cu excepţia Australiei;
  • după destinaţie/folosinţă: de cult, de alarmă, pentru animale domestice, de protecţie, utilitare, şamanistice, decorative etc.

Referitor la vechimea pieselor din colecţie, 14 sunt artefacte din mileniile I şi II Î.Hr., alte 18 piese aparţin mileniului I d.Hr., alte 15 piese acoperă sec. X-XIV, iar celelalte peste 300 sunt din sec. XVI-XIX sau contemporane.
Colecţia poate fi văzută la: bells.zuavra.net

După ce am strâns mii de documente şi informaţii, am purces la structurarea lor, rezultând în final manuscrisul Trilogiei Proiectul unei limbi universale, lucrare enciclopedică de cca 1.000 de pagini, singura istorie mondială a clopotelor de la origini și până în zilele noastre.
Lucrarea este concepută pornind de la principiile ecumenice, conţine informaţii verificate ştiinţific, date egale ca ton şi conexe cu toate religiile lumii, introduce ipoteze şi clasificări proprii, dar evită transformarea acestora în elemente de dispută interconfesională, având ca menire principală o mai bună informare tematică a cititorilor pe o problematică trecută la noi într-o nedreaptă uitare.

Partea I: „SUFLETUL” – este o culegere de peste 1200 de poezii, colinde, ghicitori, zicători, strigãturi şi licenţe poetice despre clopote, clopoţei, talãngi şi zurgãlãi, aşa cum le-am regãsit în literatura românã şi cea universalã. (cca. 180 pagini).
Partea a II-a: „NEGURA” – abordeazã, în sintezã, problematica apariţiei şi diversificãrii utilizãrii clopotelor, clopoţeilor, talãngilor şi zurgãlãilor în toate cele 7
continente şi în toate timpurile. (cca 400 pagini)

Cap. 1 – O privire spre începuturi (origini, atestări, definiţii, dicționar tematic, listă utilizări clopote, listă utilizări clopoţei);
Cap. 2 – Povestiri şi adevăruri despre clopote (Clopotele României + capitolul tematic liturgic „Clopotele în ortodoxie”, Clopotele Asiei, Clopotele Rusiei, Clopotele Africii, Clopotele în Europa creştină, Clopotele în Lumea Nouă, Clopote ale Păcii şi Libertăţii, Clopote pe ape şi sub ape;
Cap. 3 – Clopotele în muzică sau muzica clopotelor;
Cap. 4 – Clopote pentru animale;
Cap. 5 – Clopoţeii sferici (zurgălăi şi Tiger Bells).

Partea a III-a – „CREDINŢA” – a fost concepută ca un album destinat prezentãrii diversităţii ilustrate a clopotelor la nivelul civilizaţiei contemporane pe arii
geografice şi domenii şi a celor mai celebre clopote din lume şi din România în peste 100 planşe color cu note sintetice (cca 350 de pagini).
Primul exemplar-manuscris al lucrării a fost dăruit în anul 2004 Părintelui Patriarh Teoctist, cu prilejul comemorării a 500 de ani de la moartea Domnitorului
Ştefan cel Mare.

Of, câte ar mai fi de spus! La data de 31 octombrie 2007, prin decizia Consiliului Ştiinţific al Muzeului Naţional Tehnic, am fost desemnat să primesc Premiul „Prof. ing. Dimitrie Leonida” şi medalia jubiliară a celei de-a X-a ediţii – 2007 – pentru contribuţia la realizarea, în 2006, a manifestării expoziţionale „Clopotul, limbaj universal”.
Nu în fiecare zi te trezeşti cu Dumnezeu la masă, când crezi că eşti sărac. Eu am păţit-o. Iar EL mi-a arătat cămara mea plină, despre care nu ştiam.
Mai multe despre colecţia mea de clopote şi istoria acestora în episoadele viitoare. Vine vreme!
Până atunci, vă mulţumesc pentru lectură şi vă doresc o vară cu pace!

ovidiu oana-pârâu